Ziua de azi a fost prea plina si prea urata. Castelul de cristal in care credeam ca traiesc s-a naruit in lumea mea. Totul a venit deodata, nu m-a lasat sa respir, sa imi traiesc copilaria. Ma consum si nu inteleg de ce. As vrea sa nu ma mai doara ce se intampla in jurul meu, dar situatia ma depaseste. Plang, desi incerc sa par tare, sa nu observi ca sunt slaba, dar ma doboara. Situatia, problemele care teoretic nu-mi apartin mie, au pus stapanire pe mine si ma doare mai rau ca pe cei implicati direct.
Cum sa fac sa fiu mai tare, sa nu ma mai atinga nimic?
Nu pot, nu sunt din fier, de fapt, sunt din plastilina ca altfel nu-mi explic cum sunt atat de sensibila.
Anyway...azi am fost doborata de fiinta cea mai draga mie...dupa ziua de azi nu ma mai surprinde nimic.
Ai nevoie de o sesiune de pace si liniste.
RăspundețiȘtergereTe astept maine la mine, mandrulita mea :)
>:D< Imi pare rau ca nu pot sa te iau in brate si sa iti ofer un strop de confort.
RăspundețiȘtergereDin pacate toti trebuie sa trecem prin astfel de momente, face parte din cresterea si maturizarea naostra spirituala. De tine depinde sa inveti lectiile si sa nu te lasi coplesita. Si daca uiti, ai prieteni care sa iti aduce aminte :P
Uite ceva ce mie mi-a placut fffff mult, sper sa te ajute:
http://www.slideshare.net/mihailmusat/grauntele-de-cafea-2816370
Te pup, draga mea Papi!!!
Va multumesc ca ma sustineti.O sa incerc si eu sa o iau ca pe o incercare a vietii dure care va urma si sa fiu ca boabele de cafea
RăspundețiȘtergereVa pup!